Papagalii sunt pasari din familia Psittacidae iar cei salbatici sunt raspanditi in toata emisfera sudica a planetei, cu preponderenta in zona ecuatoriala, tropicala si subtropicala . Papagalii domestici sunt cele mai intalnite pasari de companie. Aceste animale au nevoie de multa atentie in privinta mancarii si a spatiului in care sunt tinute. De asemenea, papagalii au nevoie de multa companie, fiind niste animale foarte sociale. Daca ne hotaram sa adoptam un papagal trebuie sa ne dotam cu un pachet de informatii despre diferitele aspecte ale vietii acestor animale cat si despre nevoile lor specifice.
Perusul, pe numele lui stiintific “Melopsittacus undulatus” este originar din Australia si este cel mai comun papagal intalnit in tara noastra. Acest lucru de datoreaza in special dimensiunii sale reduse si faptului ca nu este pretentios. Desi este mic, din proprie experienta, va recomand o colivie mare, tocmai pentru a preintampina starile de stress, anxietate sau singuratate. Ideal ar fi ca perusii sa fie cate 2 in colivie, pereche.Durata de viata: fiind pasari si avand dimensiuni mici, rezulta ca au si un metabolism rapid. Metabolismul depinzand in general de specie, rasa, mediu si alimentatie. La perus varsta maxima atinsa este in jur de 10 ani.
1 an al perusului este echivalentul a 9-10 ani umani(varsta bilologica). In primul an, proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de aprox 8-9 luni este deja matursi chiar activ sexual fiind capabil de reproducere, de a depune oua etc.
Identificarea sexului: se poate face destul de usor si vizual! Cand au deja cateva luni, in jurul narilor li se contureaza o culoare caracteristica: in jurul narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar la femela e maron. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate (8~9 luni).
Colivia trebuie neaparat sa contina o adapatoare, 1-2 suporturi pentru mancare, o glinda, bucata de calcar pentru aport de minerale si pentru a-si toci ciocul care tinde sa creasca destul de mult si repede in raport cu uzura limitata din captivitate.
Bete de sprijin din lemn sau tevi de pvc, pexal. Leaganul este si el recomandat pentru a-i umple timpul si a-i face viata in captivitate mai usoara.
Este recomandabil deasemenea sa nu aiba “contacte vizuazle” cu pisicile, deoarece in cartile de specilitate se vorbeste atat de atac de panica cat si de infarct! al perusului bineinteles.
Igiena coliviei este deosebit de importanta, la 2-3 zile cusca se curata, se spala foarte bine cu jet de apa, se sterge si se usuca. Este necesar mentinerea unui habitat cat de cat curat tocmai pentru a preintampina dezvoltarea microorganismelor in excremente, fermentatia de orice tip a mancarii si reziduurilor cazute in tavite.
Alimentatia – mancarea
Mancarea de baza este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie. Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea soarelui. Pe langa seminte se mai poate da ca mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert.
Totusi, daca consuma doar mei si ii inlocuiti brusc cu ovaz, acesta ar putea sa refuze noua mancare, fiind destul de conservator in ceea ce priveste alimentatia; refuzul de a comnsuma alte alimente poate avea ca explicatie…..problemele digestive ce le presupune schimbarea hranei!
Ca fructe si verdeata, il putem hrani, banana, patrunjel verde si papadie (sa fie curate, fara apa pe ele, pentru ca, daca verdeata este umeda, fermenteaza in intestine si produce diaree).
Se mai poate pregati un amestec numit "hrana moale" care se face dintr-un ou fiert tare, sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin razatoarea cea mai marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se mai pun 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de ou, pisat la rasnita de cafea. Praful obtinut din coji de oua se adauga intrucat este o importanta sursa de calciu. Amestecul de hrana moale se pastreaza la frigider si i se da perusului intr-un capacel (Atentie: la temperatura camerei).
Apa
Apa se schimba schimba zilnic, dimineata punandu-i o picatura de albastru de metilen in apa pana la culoareaalbastru deschis (culoarea cerului senin ); avand rol profilactic iar o data pe saptamana 2-3 picaturi de vitamina Romvac3, care contine gama de vitamine B, K, C, A si E. Aceasta se cumpara de la farmacia veterinara si are rolul de supliment nutritiv.
Boli frecvente si Tratamente
Sistemul imunitar al unui perus este destul de slab. Fiind o pasare de dimensiuni mici, orice infectie poate fi fatala pentru perusi.
Diareea, in cazul perusilor, nu este o boala in sine, ci simptomul unei boli aparute din cauza virusurilor, bacteriilor, ciupercilor gastro-intestinale, boli ale riniciilor, otravire etc.
La pasarile sanatoase, excrementele au partea neagra separata de cea alba (partea urinara). In cazul in care perusul are diaree, cele doua parti sunt amestecate iar pasarea refuza sa manance. De obicei, tratarea diareei se face cu mei fiert, orez fiert sau ceai de musetel sau de menta. Un alt tratament foarte bun antidiareic si antibacterian il reprezinta ramurelele de salcie. Diareea apare preponderent vara, din cauza excesului de apa bauta sau din cauza intoxicarii cu mancare stricata. Insa, de cele mai multe ori, diareea este semnul unei boli si se trateaza in mod diferit, in functie de afectiunea cu care este asociata.
Diareea poate indica si imbolnavirea cu viermele traheal.
De aceasta data diareea este verzuie si este insotita de vomitat, probleme cu respiratia(gajait) si depuneri negre-gri pe cioc. Aceasta afectiune este provocata de parazitul Trichomona gallinae, care se stabileste pe laringe, faringe, esofag, traheea pasarii. De obicei sunt afectati perusii cu un sistem imunitar slabit, consecinta a lipsei vitaminei A, a stresului sau lipsei de igiena!
Limbricii pot fi o alta problema de sanatate care poate provoca diaree la perusi. Pe langa diaree, observam slabirea papagalului, lipsa de apetit si chiar viermisori in excremente. Un posibil tratament ar fi hranirea perusilor cu Oregano sau Papaya, care previn formarea limbricilor. In acest caz, consultati medicul deoarece se impune atat tratament pentru distrugerea parazitilor intestinali cat si tratament semiologic(pentru diaree).
Psitacoza sau "febra papagalilor" este o boala destul de frecventa la perusi si ii poate afecta si pe oameni. Simptome: diaree asociata cu pierdere in greutate, dificultati respiratorii, penaj zbarlit, scurgeri la ochi, stranut si conjunctivita. Perusii care intra des in contact cu alte specii de animale sunt predispusi imbolnavirii cu psitacoza (ca exemplu: am vazut destui copii care pun spre distractia lor, in colivie cu papagalul---porumbei!!!!!) avand in vedere ca aceasta boala este foarte contagioasa.
Tratament: se face prin administrarea de antibiotice pe baza de tetraciclina(bacteriostatic) sau derivate, la fiecare 10 zile. Antibioticul poate fi introdus in apa sau in mancarea perusului iar tratamentul este de durata pentru ca bacteria care cauzeaza psitacoza, denumita "chlamydia psittaci", poate trai pana la 45 de zile.
Diareea cauzata de stres
Aceste pasari fiind foarte sperioase de orice e nou, teama lor se rasfrange, involuntar si asupra organismului respectiv asupra sistemului digestiv! In acest caz insa, diareea este de scurta durata. Atunci cand diareea persista mai mult de 1-2 zile, viata pasarii este pusa in pericol din cauza deshidratarii (pierdere de lichide) si pierderii unei mari cantitatati de substante minerale, care poate duce la un dezechilibru in organismul perusului.
Avand in vedere sensibilitatea acestor pasari, posesorii de perusi trebuie sa fie deosebit de atenti cu aceste mici vietati. Insist inca odata pe igiena, alimentatie diversificata, dar nu inlocuirea brusca a unui tip de hrana cu altul, asigurati deasemenea perusului dumneavoastra un aport mineral(calciu in special) si vitaminic suficient spre a se dezvolta armonios si a preintampina boala. nu uitati ca un organism slabit este predispus bolilor de orice tip!
Pentru ca bolile, in cazul perusilor, avanseaza rapid, este recomandata, in primul rand, o vizita la medicul veterinar atunci cand diareea persista.
Apă cu albastru de metilen trebuie administrată tot timpul sau doar pe o anumită perioadă? O picătură mi se pare că e destul de concentrată și colorează cam mult apa. Mulțumesc!
RăspundețiȘtergere